Viata este corecta in felul ei sadic si astfel nimic nu se pierde, totul se transforma. Si uite asa bucuria de azi se transforma in lacrimile de maine , zambetul lasa loc tristetii si deziluziei. Dar un singur lucru ma bucura enorm atunci cand sunt trist si plang : stiu ca undeva, departe , un om se bucura si rade, ca urmare a legii compensatiei; rade fiindca eu plang , zambeste fiindca eu sunt trist! Dar oare merita pretul? Eu cred ca da, mai ales daca la polul opus nefericirii mele se afla o persoana speciala , care intr-adevar merita sacrificiul meu....
Si atunci oare cand sunt mai fericit: cand sunt fericit eu si sufera altul, sau cand sunt trist si stiu ca ofer altcuiva clipe nebune de bucurie ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu