Când vrei să părăsești o barcă şi te afli în mijlocul oceanului,
Ai nevoie de o altă barcă.
Urci în ea şi te împingi uşor-uşor de lângă cealaltă.
Dacă noul vâslaş e unul priceput,
te va duce rapid departe de barca veche şi vei uita că odată ai fost prizonier
într-o barcă cu un vâslaș nepriceput.
Vei uita de tot.
Dacă nu e priceput, va vâsli în cerc sau nu va vâsli deloc,
atunci te vei învârti o vreme pe lângă vechea barcă,
Agonic...
După o vreme vei dori să cobori din nou,
Vei dori o bucată de țărm
Sau o bancă de lemn în mijlocul mării,
Un locaş de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului.
Poate uneori trebuie să refuzi bărcile ce ţi se oferă,
să încerci să înoţi până la ţărm.
Să pierzi ştiind că totuşi ai încercat.
Mi-a placut f mult imaginea unei banci in mijlocul marii..dar ce te faci can ploua?
RăspundețiȘtergeresi mi-a placut si mai mult : ' un locas de stat cu capul in maini, in mijlocul sufletului'..
Trebuie sa recunosc ca acest post este o colaborare excelenta cu o draga prietena... Deci nu am cum sa imi au toate meritele atata timp cat contributia ei a fost una substantiala! :).
RăspundețiȘtergereCand ploua trebuie sa lupti sa scoti apa din barca : uneori reusesti si ramai in barca, alteori se scufunda!