Am avut o perioada cand ma uitam in oglinda si nu-l simpatizam deloc pe cel din fata mea...chiar mai mult,nu-l recunosteam pe cel cu care convietuisem in acelasi trup mai bine de 25-27 de ani fara nicio problema de comunicare sau intelegere. Imi dezvoltasem atat de subtil si de finut partea mea superficiala incat m-a surprins si pe mine gradul avansat de degradare la care am ajuns; si ,fortat de fostul eu, am facut alegeri : unele mai bune, altele mai putin bune; dar mi le asum pe toate .
Dar gata...am decis ca este cazul sa-mi trec eul ce se infiltrase hain in mine pe linie moarta. De ce? Fiindca mi-e dor de mine, de simplitatea mea, de petrecerile nebune facute cu bani putini, de oamenii modesti si simpli care intr-adevar stiu sa aprecieze micile bucurii ale vietii . Mi-e dor de viata, de un zambet real ,de vorbe scoase din inima,de bunatate neconditionata si mai ales de un suflet usor!
Mi-am abandonat fostul eu pe fostul drum...Nu-mi pare rau ca il las, imi pare rau doar ca am mers alaturi de el o perioada!
Bravo.
RăspundețiȘtergereSunt mandra de tine, MM.
Oricum, tot snob ramai :P
Fiecare are ritmul sau de maturizare
RăspundețiȘtergereEl_zorabo, stii bine ca esti o muratura...Dar o muratura atat de simpatica...offff
RăspundețiȘtergereMadalina, imi pare bine sa te cunosc! Bine ai venit si sper sa mai treci pe aici!
Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?
RăspundețiȘtergere