Imi luasem bilete la teatru, dupa cum am mentionat cu cateva zile in urma.. Consider ca am ramas oarecum dator cu cu un feedback in ceea ce priveste piesa POKER de Adrian Lustig! Am stat in primul rand ( doar acolo mai erau bilete ) si nu mi-a parut rau. Am avut ceva emotii, sperand din tot sufletul sa nu fie la fel de chinuitor ca la cinema...dar mi-a placut fiindca puteam sa imi intind picioarele cat vroiam si, cel mai important, ca am vazut reactia finala a actorilor la aplauzele prelungite . M-a impresionat piesa, o piesa atat de actuala, atat de bine construita in jurul societatii perfide in care traim . Niste (4) actori extraordinari si buni emitatori de emotii, rasete pe saturate ( glume cu tenta politica si sociala, dar si unele cu tenta sexuala) si o coloana sonora deosebit de hazlie( niste 'Ghita, te-astept diseara la portita", o bucata manelistica de "As da zile de la mine" etc)- toate acestea au fost ingredientele unei seri extrem de reusite .
Aaaa, si mai ales ca a fost ziua mamei mele si asta a facut parte din cadoul pentru ea ( a fost si ea martora oculara ).
Revenind la locurile noastre din primul rand , la final am vazut lacrimile din ochii lui George Mihaita....dupa 3 bis-uri deja ii venea sa planga! Emotionant , mai ales pentru un actor cu experienta lui, care a vazut sala plina de mii de ori... Si acum imi dau seama ca pentru actorul de teatru emotia este unica si la cote maxime la fiecare spectacol.. Iar adevarata hrana sufleteasca le este reunostinta publicului!
Felicitari... sunteti formidabili ! Ma inclin in fata voastra...
frumos.
RăspundețiȘtergeremi-ar fi placut si mie sa vad piesa asta!
elzorab