M-am trezit in acelasi timp cu soarele, deranjati prea matinal de aceeasi sonerie romantica, si anume un inceput intrumental de Wicked Game a lu' unu' Chris si Isaak parca! Si stau adormit la birou, realizand cat de mic sunt.. Imi doresc sa fiu mai mare, atat de mare astfel incat sa ii pot batea si eu soarelui in ochi , sa il orbesc putin, exact cum imi face el mie! Sa il vad cum strange din ochi, cum incearca sa se uite la mine printre pleoapele stranse, si sa mormaie printre buzele-i fierbinti " Ca la mine ma pot uita, dar la Cristi ba" .
Dar sa nu mai pomenim soarele ca incepe sa sughite cu explozii solare, plus ca nu imi place ca este cel mai mare furnizor de umbre! Umbrele ascund mereu cate ceva, sunt rautacioase si perfide! Si tindem toti sa fim mai mult umbre de oameni decat oameni.... Il las in pace si-mi scufund simturile in aroma de cafea la filtru, drogul meu de zi cu zi .Azi parca e mai buna ca ieri, si maine va fi cu siguranta mai buna ca azi - si cafeaua, si ziua! De ce? Sincer sa fiu , nu stiu...dar imi place sa fiu optimist!
A plecat soarele...s-a ascuns dupa un stalp! Mai mult ca sigur este si el un copil jucaus... M-as juca cu el dar parca am uitat sa fiu copil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu