Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numeşte fericire.


luni, 21 iunie 2010



DE CE AM DAT-O AFARA PE SECRETARA?



Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata, nu
ma simteam prea bine, dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani
traiasca!" si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar "buna dimineata".. .
Copiii s-au asezat si ei la micul dejun fara sa-mi spuna nimic special.
Am ajuns deprimat la birou, iar cand am intrat pe usa, secretara,
plina de entuziasm, mi-a urat "La multi ani!".
M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea...
Am lucrat normal si, spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Inainte de pranz, secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis: "Ce-ar fi sa mergem sa mancam impreuna?"
I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in acea
zi, si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea
mi-a zis:
"Intr-asa o zi deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai
bine vino la mine acasa si sa continuam sa ne distram!".
"Bine", am zis, "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
"Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma fac mai “comoda”!”
"Nuuuu, nici o problema!" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam
ca o sa fie o experienta interesanta. ..
Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit...... cu un
tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si
rude, care cantau in cor "La multi ani!" ... iar eu stateam ca un idiot in
curu'gol, in mijlocul sufrageriei. ..
Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara.

vineri, 4 iunie 2010

Un gând ..

Când vrei să părăsești o barcă şi te afli în mijlocul oceanului,
Ai nevoie de o altă barcă.
Urci în ea şi te împingi uşor-uşor de lângă cealaltă.
Dacă noul vâslaş e unul priceput,
te va duce rapid departe de barca veche şi vei uita că odată ai fost prizonier
într-o barcă cu un vâslaș nepriceput.
Vei uita de tot.
Dacă nu e priceput, va vâsli în cerc sau nu va vâsli deloc,
atunci te vei învârti o vreme pe lângă vechea barcă,
Agonic...
După o vreme vei dori să cobori din nou,
Vei dori o bucată de țărm
Sau o bancă de lemn în mijlocul mării,
Un locaş de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului.

Poate uneori trebuie să refuzi bărcile ce ţi se oferă,
să încerci să înoţi până la ţărm.
Să pierzi ştiind că totuşi ai încercat.