Si frigul e melodios..

A venit iarna...sa ne bucuram de frig cat mai putem ca cica vine incalzirea globala! :)

Uneori mai vechi e mai bine...

Am gasit o insiruire de poze despre vechiul Bucuresti, insotita de o coloana sonora foarte frumoasa si foarte reprezentativa in acelasi timp! M-am uitat atent dar nu mi-am dat seama : oare lumea era mai fericita fara net, telefonie mobila, televiziune si manele ? Oare era mai putin stresata? Sau oare doar stresurile erau altele ?
Nu stiu, dar oricum mi-au placut imaginile suficient de mult incat sa vi le impartasesc si voua... Vizionare placuta!

Genial de spontan..

Deci avem una bucata domnisoara reporterita interesata cum sa scape de matreata si una bucata domnisoara mai in varsta, cu batic, simpla in gandire dar cu o lovitura mortala! De senzatie interventia batranei! Felicitari , la tara s-a nascut inteligenta spontana!

Spectacol de rasete si lacrimi...

Imi luasem bilete la teatru, dupa cum am mentionat cu cateva zile in urma.. Consider ca am ramas oarecum dator cu cu un feedback in ceea ce priveste piesa POKER de Adrian Lustig! Am stat in primul rand ( doar acolo mai erau bilete ) si nu mi-a parut rau. Am avut ceva emotii, sperand din tot sufletul sa nu fie la fel de chinuitor ca la cinema...dar mi-a placut fiindca puteam sa imi intind picioarele cat vroiam si, cel mai important, ca am vazut reactia finala a actorilor la aplauzele prelungite . M-a impresionat piesa, o piesa atat de actuala, atat de bine construita in jurul societatii perfide in care traim . Niste (4) actori extraordinari si buni emitatori de emotii, rasete pe saturate ( glume cu tenta politica si sociala, dar si unele cu tenta sexuala) si o coloana sonora deosebit de hazlie( niste 'Ghita, te-astept diseara la portita", o bucata manelistica de "As da zile de la mine" etc)- toate acestea au fost ingredientele unei seri extrem de reusite .
Aaaa, si mai ales ca a fost ziua mamei mele si asta a facut parte din cadoul pentru ea ( a fost si ea martora oculara ).
Revenind la locurile noastre din primul rand , la final am vazut lacrimile din ochii lui George Mihaita....dupa 3 bis-uri deja ii venea sa planga! Emotionant , mai ales pentru un actor cu experienta lui, care a vazut sala plina de mii de ori... Si acum imi dau seama ca pentru actorul de teatru emotia este unica si la cote maxime la fiecare spectacol.. Iar adevarata hrana sufleteasca le este reunostinta publicului!
Felicitari... sunteti formidabili ! Ma inclin in fata voastra...

Hope of Deliverance...

Cu pete...

Omul este ca un caine dalmatian, doar ca noi astia mai bipezii nu ne nastem cu petele ci le adunam in timpul vietii! Facem alegeri, deseori sub impulsul instinctelor sau a fricii, si acestea se transforma in timp in pete...pete pe sufletul tau pe care le vei purta toata viata, fie ca le numesti regrete, esecuri sau pareri de rau.
Totul se rezuma la un singur lucru : sa ai putine pete negre pe fundalul imaculat...fiindca daca ai putin alb pe un fundal intunecat si negricios ar trebui sa iti pui cateva semne de intrebare!

Ma cultiv...

Am fost acum o saptamana la opereta "Liliacul"...sala era arhiplina, biletele s-au dat imediat, insa am avut noroc si am pus mana pe 2 locuri! M-a impresionat ( a fost prima data cand am mers la opereta) foarte tare orchestra,instrumentele care se auzeau foarte clar si foarte "cald", muzica intr-adevar cantata dupa note si cu foarte multa pasiune ( ca sigur nu canta pentru bani la ce "remuneratie dupa buget" au ), care te patrunde pana in suflet si care iti face pielea "gaina" . Actori tineri, cu bucuria jocului in suflet; o adaptare foarte actuala si reusita a piesei ( felicitari regizorului); spectatori cooperanti si captivati - toate acestea au fost ingredientele unei seri speciale! Si asa mi-am deschis apetitul - a urmat apoi o incercare de a merge la o piesa de teatru la TNB - "Dineu cu prosti", comedie foarte apreciata - dar la 2 zile de la deschiderea caselor nu mai erau bilete. M-am reorientat rapid si am gasit ultimele bilete la Teatrul de Comedie ( in primul rand, ca astea mai erau pe stoc ), la piesa "POKER", cu George Mihaita! Mai mult ca sigur o sa rad in hohote!
Insa marea bucurie o reprezinta faptul ca se gasesc cu greu bilete la teatru, opereta si alte spectacole de acest gen... lumea se reintoarce spre cultura, incepe sa aprecieze iar adevarata interactiune omulspectator - omulactor ( nu cea din cinematografe unde admiri la nesfarsit perfectiunea creata pe calculator) . Si ce poate fi mai frumos decat faptul ca fiecare piesa de teatru / opereta / etc este o reprezentatie personalizata! Asezat pe scaun, in sala, devii constinet ca tot ce se petrece pe scena este strict pentru placerea colectionarului de arta care savureaza unicitatea fiecarui cuvant, fiecarui gest, fiecarei piesa!

Umbre de oameni...

M-am trezit in acelasi timp cu soarele, deranjati prea matinal de aceeasi sonerie romantica, si anume un inceput intrumental de Wicked Game a lu' unu' Chris si Isaak parca! Si stau adormit la birou, realizand cat de mic sunt.. Imi doresc sa fiu mai mare, atat de mare astfel incat sa ii pot batea si eu soarelui in ochi , sa il orbesc putin, exact cum imi face el mie! Sa il vad cum strange din ochi, cum incearca sa se uite la mine printre pleoapele stranse, si sa mormaie printre buzele-i fierbinti " Ca la mine ma pot uita, dar la Cristi ba" .
Dar sa nu mai pomenim soarele ca incepe sa sughite cu explozii solare, plus ca nu imi place ca este cel mai mare furnizor de umbre! Umbrele ascund mereu cate ceva, sunt rautacioase si perfide! Si tindem toti sa fim mai mult umbre de oameni decat oameni.... Il las in pace si-mi scufund simturile in aroma de cafea la filtru, drogul meu de zi cu zi .Azi parca e mai buna ca ieri, si maine va fi cu siguranta mai buna ca azi - si cafeaua, si ziua! De ce? Sincer sa fiu , nu stiu...dar imi place sa fiu optimist!
A plecat soarele...s-a ascuns dupa un stalp! Mai mult ca sigur este si el un copil jucaus... M-as juca cu el dar parca am uitat sa fiu copil...

Noaptea la veverite...

Saracul Costica....

Biberonul cu povesti...

Niciodata nu mi-au placut povestile alea fade de cand eram piticut… Nu imi placeau si gata! Le ascultam plictisit, ca si cand ar fi fost un job de bebelus ascultator...un bebelus mai mare, ma rog, dar tot ascultator . Mai tarziu putin, dupa ce s-a nascut frati-miu, am trecut de partea cealalta a baricadei si a trebuit ca povestitor sa fac ceea ce nu imi placea deloc – sa repet vesnicele “trei iezi cucuieti, usa mamii descuieti” sau “cucurigu boieri mari, dati punguta cu 2 bani” . Insa am ales sa-mi compun singur scriptul si sa inventez tampenii mai copilaresti decat au putut gandi Fratii Grimm sau Petre Ispirescu in logica lor de oameni mari. Pe la 10-12 anisori eram liber in gandire, nefiind incatusat de prejudecatile si ideile preconcepute ale maturizarii.... si am dat frau imaginatiei , care a zburdat printre idei total ilogice pentru orice om trecut putin prin viata. Dar acolo, la varsta aia toate aveau un sens....Am trecut peste regulile moralizatoare pe care fiecare poveste ti le inspira mai subtil sau mai putin subtil ( lupul e rau si e pedepsit , binele intotdeauna invinge, etc ) si am treierat pe campiile aberatiilor cu o gratie extraordinara, aruncandu-i in urechi lu’ frati-miu niste super eroi nascuti in mizerie, impiedicati si prosti ca noaptea, dar care il faceau sa rada cu o pofta nebuna!
Mi-a facut o mare bucurie acum cateva zile cand, intr-o discutie oarecare, si-a adus aminte de o poveste inventata de mine si pe care i-o spuneam pe la 2-3 ani ( sau poate mai mult ).A fost o tresarire speciala, plina de placere...o placere chiar mai mare decat atunci cand , in momentul cand se satura el de baut lapte, ii luam biberonul si il terminam eu . Imi si aduc aminte cum stateam , amandoi intinsi in pat pe spate, eu asteptand la coada la biberon...si cu toate ca mama ma ruga cu cana plina de lapte in mana sa gust, tot biberonul ma tenta mai tare! Ehhh, viciile tineretii...si imi vine pofta nebuna sa mai fiu copil o data..macar inca o data!

Obsesia mea...

Uitece imi urla mie in cap de dimineata.... si culmea, ma energizeaza!

MR. NOBODY

Am vazut acum cateva zile filmul "MR. NOBODY" ! Un film extraordinar, foarte bine realizat, unul din filmele care iti raman in suflet si care iti naste niste semne de intrebare... Iti asterne viata in fata ochilor exact cum este - o insiruire de alegeri, bune sau rele, care te fac sa iti ansamblezi anii exact ca un puzzle colorat. Si la marele final, indiferent de ce reusesti sa faci, iti dai seama ca totul este o iluzie - esti captivul propriilor optiuni si ganduri!. Si daca uiti sa iti traiesti si bruma asta de viata cu care te-ai trezit pe cap, atunci chiar esti "MR. NOBODY"!
Uitati-va la film....este super!

Pe un drum spre nicaieri

Pe un drum spre nicaieri,
Ce vine de niciunde,
Acoperit si cu dureri,
Dar si cu vise blande,

Rostogoleam iubirea mea
Ferind de vorbe rele,
Pe vreme buna, vreme rea,
Calauzit de stele.

Si imi doream sa mi-te-ajung,
A mea dulce fugara,
Si de pe suflet sa-ti alung
Tot ce iti sta povara!

Si te-am atins, usor si fin,
Cu ganduri si sperante,
Topindu-ma atat de lin
In ale tale brate!

Gura bate fundu'

Deseori adevarul , spus pe gura, este doar preludiul pentru un sut luat in fund - in propriul si personalul posterior , conform frumoasei ziceri din popor "Gura bate fundu'"... Si culmea este ca (si aici intram intr-o antiteza puternica cu superficialitatea unanima care cere mereu adevaruri si uraste stereotipic minciunile), adevarul este, de cele mai multe ori,cea mai scurta cale dintre "imi placi" si "te urasc".
Si atunci ajungem la concluzia ca ne placem sa fim mintiti frumos . Un adevar dureros ( fiindca despre ele vorbim, nu despre cele naive si inocente) are un efect imediat, te raneste pe loc, iar deciziile sunt luate in sub impulsul instinctelor de autoconservare...iar cel care te "improprietareste" cu realitatea cruda devine dusmanul pseudofericirii tale, inamicul frumoasei tale minciuni ce iti guverneaza viata! Iar din aceasta cauza cei care zic adevaruri cu adevarat importante ( sa le zicem generic si absolut intamplator "masochisti" )se imputineaza pe zi ce trece , devin o specie pe cale de disparitie... E mult mai comod pentru tine sa nu fii incomod pentru altii!
Invata sa apreciezi omul care iti vrea binele spunandu-ti adevarul in fata...el intr-adevar este prietenul tau! Se sacrifica pentru tine , invata sa iti sacrifici si tu primul impuls de a-l "lovi"!
Si hai sa nu ne mai mintim ca vrem adevaruri daca nu putem sa le suportam...

Buchet de zambete...

E o zi frumoasa de toamna, cu soarele de pe cer care iti patrunde jucaus in suflet si te gadila la moral. Si vorba unui mort amuzant pe nume Murphy : Zambeste azi, maine va fi mult mai rau! Dedicatie speciala pentru tine, cetitorule, un buchet de zambete! Sa vezi ca suntem atat de diferiti dar putem zambi la fel de dragut!

Crescatori de vise....

Suntem crescatori de vise si sperante...Pe asta ne concentram toata filozofia vietii, toate actiunile, toate eforturile! Realitatea ne plictiseste si, oricat de frumoasa ar fi, ne indeamna sa vrem mai mult.
Din nefericire, suntem creati sa fim nefericiti!

Fostul eu pe fostul drum...

Am avut o perioada cand ma uitam in oglinda si nu-l simpatizam deloc pe cel din fata mea...chiar mai mult,nu-l recunosteam pe cel cu care convietuisem in acelasi trup mai bine de 25-27 de ani fara nicio problema de comunicare sau intelegere. Imi dezvoltasem atat de subtil si de finut partea mea superficiala incat m-a surprins si pe mine gradul avansat de degradare la care am ajuns; si ,fortat de fostul eu, am facut alegeri : unele mai bune, altele mai putin bune; dar mi le asum pe toate .
Dar gata...am decis ca este cazul sa-mi trec eul ce se infiltrase hain in mine pe linie moarta. De ce? Fiindca mi-e dor de mine, de simplitatea mea, de petrecerile nebune facute cu bani putini, de oamenii modesti si simpli care intr-adevar stiu sa aprecieze micile bucurii ale vietii . Mi-e dor de viata, de un zambet real ,de vorbe scoase din inima,de bunatate neconditionata si mai ales de un suflet usor!
Mi-am abandonat fostul eu pe fostul drum...Nu-mi pare rau ca il las, imi pare rau doar ca am mers alaturi de el o perioada!

Instructiuni de folosire...de Mihaela Radulescu

Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire, şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul.
Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.
Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar şi pentru copiii tăi. Ei nu vor uita niciodată că ai bătut-o pe mama lor...

Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege... Să nu uiţi de ziua ei, de 1 Martie şi de 8 Martie, de ziua căsniciei, dar, neapărat, măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv că ţi-e dragă... joia asta nu uita să-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a găsit la colţ...

Iubeşte-o dimineaţa şi vei fi şi tu fericit. Abia pe la ora prânzului îţi vei da seama de ce-ţi merg toate atât de bine şi de ce abia aştepţi să ajungi din nou acasă, chiar şi după ani buni împreună.

Nu intra peste ea în baie şi nici n-o pândi când se aranjează! Cele mai multe femei preferă să le vezi doar în varianta finală. Respectă-le misterul şi... jumătatea de oră de stat în baie foloseşte-o pentru micile tale plăceri „vinovate", oricare ar fi ele.

Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Când vei uita aceste mici detalii, viaţa ta va fi tot mai seacă şi mai lipsită de noroc, căci nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el.

Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suportă exact aceleaşi transformări....

Respectă-i familia, prietenele bune şi pe colegii de serviciu. Armonia se instalează mai ales atunci când eşti primul care o practică... Cu cât eşti mai sociabil şi mai plăcut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit şi mai respectat...

N-o transforma în sclava ta, chiar dacă ea îţi face cu dragoste şi mâncare, şi masaj la picioarele obosite, şi... lista de cumpărături. Ajută măcar în micile treburi administrative şi îi vei putea cere orice în schimb...

N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copii - nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin barbat... din ce în ce mai puţin inteligent...

Scoate-o în oraş, la masă, măcar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta...

Nu râde de pasiunile ei ciudate. Aşa par şi ale tale, doar că tu ai mereu no¬ro¬cul să fii înţeles şi apreciat pentru ele.
Nu-i spune că s-a îngrăşat, mai bine propune-i să alergaţi împreună.

Dacă ai prietene femei, asigură-te că-ţi respectă soţia sau iubita şi că nu reprezintă vreo panică pentru ea. Altfel, vei rămâne doar cu prietenele şi nu e sigur că asta şi-ai dorit.

Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta - precis e mai bună ca ele în multe alte privinţe, de vreme ce ai ales-o pentru viaţa în doi.
Nu-i strica bucuriile mărunte - exact din ele se încarcă şi, fără să ştii, din energia ei te încarci şi tu.

Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă - atunci te iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o oră de plăcere. Înlocuieşte în tine partea ticăloasă cu una virtuoasă şi te vei simţi un bărbat minunat. Când vrei să pleci de tot, pleacă hotârât, nu te tot în¬toarce, căci răneşti grav un suflet care a fost lipit de-al tău.
Nu încerca să aplici aceste reguli pe oricare femeie, căci cu fiecare dintre ele şi tu vei fi alt bărbat.....

Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect. Când nu-ţi mai place cum funcţionează, sigur i-ai făcut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vieţii ei...

DE CE AM DAT-O AFARA PE SECRETARA?



Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata, nu
ma simteam prea bine, dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani
traiasca!" si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar "buna dimineata".. .
Copiii s-au asezat si ei la micul dejun fara sa-mi spuna nimic special.
Am ajuns deprimat la birou, iar cand am intrat pe usa, secretara,
plina de entuziasm, mi-a urat "La multi ani!".
M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea...
Am lucrat normal si, spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Inainte de pranz, secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis: "Ce-ar fi sa mergem sa mancam impreuna?"
I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in acea
zi, si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea
mi-a zis:
"Intr-asa o zi deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai
bine vino la mine acasa si sa continuam sa ne distram!".
"Bine", am zis, "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
"Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma fac mai “comoda”!”
"Nuuuu, nici o problema!" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam
ca o sa fie o experienta interesanta. ..
Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit...... cu un
tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si
rude, care cantau in cor "La multi ani!" ... iar eu stateam ca un idiot in
curu'gol, in mijlocul sufrageriei. ..
Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara.

Un gând ..

Când vrei să părăsești o barcă şi te afli în mijlocul oceanului,
Ai nevoie de o altă barcă.
Urci în ea şi te împingi uşor-uşor de lângă cealaltă.
Dacă noul vâslaş e unul priceput,
te va duce rapid departe de barca veche şi vei uita că odată ai fost prizonier
într-o barcă cu un vâslaș nepriceput.
Vei uita de tot.
Dacă nu e priceput, va vâsli în cerc sau nu va vâsli deloc,
atunci te vei învârti o vreme pe lângă vechea barcă,
Agonic...
După o vreme vei dori să cobori din nou,
Vei dori o bucată de țărm
Sau o bancă de lemn în mijlocul mării,
Un locaş de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului.

Poate uneori trebuie să refuzi bărcile ce ţi se oferă,
să încerci să înoţi până la ţărm.
Să pierzi ştiind că totuşi ai încercat.

NU!

Nu imi place chestia asta care, din cauza rimei, poate fi numita fortat poezie, dar am zis ca daca tot mi-am rapit 3-4 minute din viata sa o scriu, de ce sa nu va chinui si pe voi 30 sec sa o cititi!

Nu imi cunosc puterea,
Nu-mi stiu nici slabiciunea,
Nu imi urasc durerea,
Nu-mi gust amaraciunea,
Nu-mi laud intelectul,
Nu imi ignor prostia,
Nu-mi dau cu stangu-n dreptul,
Nu-mi ucid nebunia,
Nu-mi place sa fiu eu,
Nu stiu de ce o fac,
Nu-s sclav si nici vreun zeu,
Nici inger, dar nici drac!

Ziduri...

Cand zidurile-ti-nalte ale vietii
Se clatina dintr-un sarut,
In sufletu-ti incepi sa scrijelesti peretii
Cu ce va fi sau ce-a trecut.

Cand zidurile-ti-nalte ale vietii
Se cuceresc, dar nu de catre tine,
Ai intrebari pe buzele tristetii
Daca-ti va fi mai rau sau mult mai bine.

Cand zidurile-ti-nalte ale vietii
Cad brusc, cu zgomot, rand pe rand,
Esti corijent la zeci de mii de lectii
Predate de iubire pe pamant!


Si ca morala : Lucrurile merg prost deoarece oamenii inalta ziduri in loc sa construiasca poduri! :)

Babele si tristetile din cimitir!

Doua babe, pe banca, in cimitir..
- Tu cati ani ai bre?
- 84..
- Pai si mai pleci acasa?

Ma pregatesc sa-mi ingrop tristetile din viata mea! Si asta pana nu ma ingroapa ele pe mine....

Viata e corecta...

Viata este corecta in felul ei sadic si astfel nimic nu se pierde, totul se transforma. Si uite asa bucuria de azi se transforma in lacrimile de maine , zambetul lasa loc tristetii si deziluziei. Dar un singur lucru ma bucura enorm atunci cand sunt trist si plang : stiu ca undeva, departe , un om se bucura si rade, ca urmare a legii compensatiei; rade fiindca eu plang , zambeste fiindca eu sunt trist! Dar oare merita pretul? Eu cred ca da, mai ales daca la polul opus nefericirii mele se afla o persoana speciala , care intr-adevar merita sacrificiul meu....
Si atunci oare cand sunt mai fericit: cand sunt fericit eu si sufera altul, sau cand sunt trist si stiu ca ofer altcuiva clipe nebune de bucurie ?

Remedii casnice

Sa nu faceti asa ceva acasa..incercati mai intai prin vecini, analizati urmarile si pe urma decideti-va daca merita sa le aplicati pe propria piele! :))
1. Daca va inecati cu un cub de gheata, nu intrati in panica. Pur si simplu turnati apa clocotita pe gat si problema se va
rezolva instantaneu.
2. Sunteti neindemanatic si va taiati frecvent atunci cand tocati legume? Pur si simplu rugati pe altcineva sa tina legumele atunci cand
le taiati.
3.. Scandalurile cu sotia referioare la scaunul ridicat de la toaleta pot fi evitate prin folosirea chiuvetei.
4. Pentru hipertensivi: pentru reducerea tensiunii, va puteti taia si sangera pentru cateva minute. NU uitati sa folositi un timer.
5. Daca aveti o tuse urata, folositi doze mari de laxative. Astfel, va va fi frica sa tusiti!

Libertatea de a fi captiv...

Suntem liberi si independenti, ne alegem singuri drumul....oare asa este? Exista liberul arbitru in adevaratul sens al cuvantului? Oare propriile alegeri chiar sunt...proprii? Nu cred, din moment ce din toate partile suntem "inghiontiti" de mici cu sfaturi, cu idei, cu imagini ce ne raman pe retina, cu iluzii, vise, dorinte si cosmaruri. Oare micul nostru univers nu se cladeste din caramizile imprumutate de la altii ? Oare casa mai este a noastra daca materialele sunt "furate" de la partenerii de drum in viata ? Oare nu stam cu chirie sub un acoperis de idei, conceptii si sperante oferite de ceilalti?
Suntem chiriasi in viata, nimic nu este al nostru....nici macar gandurile si ideile nu sunt ale noastre...Doar le purtam de colo pana colo! Suntem o suma de franturi de alti oameni! Jalnic, dar adevarat!!


Later edit : Bucuria unora, acum ei dau vina pentru tampeniile facute sau gandite pe cei din jur! :))

Subiectiv trece timpul prin noi...

Sa apreciem timpul care ni se ofera...si sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca uneori 10 minute sunt arhisuficiente pentru a pierde tot ce ai. Oare pretuim la adevarata valoare fiecare secunda ?

Aparente...

Aparentele inseala...si nu este vina nimanui, ci a superficialitatii caracteristice rasei umane! Traim foarte mult la suprafata fiindca este mult mai comod decat sa incercam sa patrundem in profunzime... Suntem superficiali, psihic dar mai ales sentimental!

Prezervative..

Mi-ar trebui un prezervativ mare, imens..si nu zambiti pofticioase ca nu este cazul . Un prezervativ urias pentru mine, pentru intreaga mea fiinta, sa ma simt protejat de toate rautatile ( voite sau nu )lumii inconjuratoare! Omul se naste rau, egoist si cu tendinta normala de a da din coate sa ajunga cat mai sus - supravietuirea celui mai bun sau reinterpretarea moderna a "legii junglei" . Marea provocarea a vietii, si de fapt scopul ei, este sa iti gasesti farama de umanitate adanc ascunsa , sa o cultivi si sa o faci sa infloreasca . Dar intr-adevar, necesita mai mult efort decat sa iti alimentezi in continuare un rau intern bine dezvoltat si intretinut de mediul "civilizat" in care ne traim viata..
Deci, vreau prezervativul ala.... Si pentru prima data in viata mea invidiez animalele aflate la zoo; oare custile sunt facute sa ne protejam noi de ele sau invers?

Apropo de jumatati....

E dureros de realist....este distractiv in sensul cel mai taios al cuvantului. Aduce zambete amare dar uitati-va..merita!


L-am gasit in blogul unei prietene...al ei este meritul! :)

Doare...

Ma doare umbra mea singuratica pe pamant....ma doare sufletul descompletat si avid de o intregire sentimentala . Ma dor ochii care privesc in gol, nasul care a uitat izul de fericire feminina, gura care asteapta in zadar sarutul unr buze moi si dulci . Sufera si gatul prin care cuvintele de iubire isi gaseua mai inainte ecoul.... ma doare inima care acum bate mai incet si mai trist, in cadenta banalitatii, ma doare pieptul pe care statea parul bogat.... Imi plange stomacul de lipsa fluturasilor, imi amortesc picioarele fiindca nu mai am dupa cine fugi... Mainile atarna neputincioase , ca niste brate de pendula consolate de trecerea timpului... Mi-e dor de doi...mi-e dor, si doare!

Reclama geniala...

Un filmulet scurt, foarte frumos.... Am apreciat mai ales ideea geniala si oarecum surprinzatoare pentru o reclama auto! :)

Acapella 1...

Niste tipi ( care este de fapt numai unul) canta super niste muzica de Michael Jackson! Merita sa-l ascultati, aveti increre in mine! :)

Vreau caramele din alea comuniste...

Vreau micile bucurii comuniste... caramelele alea maronii, de se lipea hartia pe ele si le mancai cu totul, le molfaiai o jumatate de ora si iti ramanea aroma inocentei pe gingii. Sigur erau cu mai putine chimicale decat tampeniile de azi! Si modul cum se lipeau de dinti, o nebunie! Mi-e pofta de clipele cand Asociatia Medicilor Stomatologi nu aparea la televizor sa iti scoata ochii ca iti strici dintii!
Si inghetata aia vafa, de era jumatate apa si jumatate o chestie colorata...ce buna era, o devoram cu o placere inconstienta. Sau aia tip pachet de unt, de ziceai ca mancai margarina Unirea , cu gust albicios de imitatie de vanilie !Doamneeeee, salivez pe tastatura! Sau bomboanele alea mici, CIP-CIP , de iti bagai limba in ele si apoi le pierdeai printre dinti...Offff, salivez pe tastatura iar... Si laptele ala la sticle cu gura larga, si ciocolata aia chinezeasca , si rahatul ala bestial, colorat ca un curcubeu gustos, bananele si portocalele fenomenale care inca mai aveau gust....
Acum ai de toate, mananci ce vrei, cand vrei, cum vrei... Nu te mai bucuri la o inghetata, la o caramea, la o bombonica... Au crescut pretentiile, dorintele , si implicit gradul de insatisfactie . Avem din punct de vedere material mult mai mult, traim spiritual mult mai putin intens!
PS: Apropo de aroma copilariei , am uitat sa mentionez de tenisii aia chinezesti; niciodata nu uitai pe unde i-ai pus ca te luai dupa miros si ajungeai imediat la ei...

Niste masti...

Suntem niste masti! Nu putem fi atat de diferiti in zilele de sarbatoare fata de viata reala de zi cu zi. Nu putem fi toleranti, buni, piosi, credinciosi si iubitori de semeni de Craciun si Paste, si atat de nesimtiti, de rai si de egoisti in restul zilelor anului... Dar oare cand suntem noi cu adevarat? Oare cand jucam teatru si oare cand chiar ne aratam adevarata fata?
Hai sa facem un efort : sa consideram ca in fiecare zi e sarbatoare...Sa zambim mai mult, sa oferim fara a astepta inzecit inapoi! Nu conteaza cum am fost in trecut, hai sa ne chinuim sa fim mai buni de azi incolo... Si poate ne vom obisnui asa, vom lasa bunatatea, bunul simt si toleranta sa intre mai usor in suflete noastre.....nu le lasati sa moara odata cu stingerea lumanarii cu care veniti de la biserica! Obisnuiti-va sa arda in voi pana la urmatoarea sarbatoare...
Paste Fericit! Si sa fim mai buni de azi inainte....

Pastila de dor de munca...

Din lipsa de idei si inspiratie posesorul blogului isi acorda dreptul de a scrie mai tarziu despre acest medicament minune! Va multumesc si pastram legatura pentru vitoarele aberatii inteligente!

Am revenit cu postarea :)
Romania e o tara de grevisti puturosi!!!! Dupa ce ca muncim maxim 3-4 ore pe zi ( restul timpului il alocam cafelelor, ziarelor, tigarilor, barfelor, jocurilor pe calculator, mess-ului, taiatului de unghii etc.), mai avem si pretentia de a fi platiti cu salarii barosane din care sa ne putem permite toate fitele posibile pe acest pamant.Asta apropo de vorba din popor : "Ce tara minunata e Romania ; pacat ca e locuita".
Noi ca si neam dintotdeauna am cerut sa mancam paine inainte sa dam cu sapa la camp si sa plantam graul ; am vrut sa bem vin fara sa ne chinuim sa culegem via! Dar parca atat de lenesi, de delasatori si de hoti nu am fost niciodata!!! Oameni buni, treziti-va!!!! Luati maruntisul de prin buzunare si cumparati-va medicamentul minune : pastila de dor de munca...Luati cat mai multe, cat mai des, astfel incat sa va creeze dependenta ! Nu trebuie reteta, ci doar dorinta de a cladi un viitor mai bun pentru noi si pentru copiii nostril!
Sa invatam sa muncim ; si pe urma vom invata si sa fim platiti bine....

Dragostea e oarba....

...si oare cine ar putea rezista unei burtici atat de sexy? :)

Apropo de prosti si proaste.....

Iarta-i Doamne neuronul singuratic - este confuz de la fumul de tigara si house-ul din Bamboo! Acum am inteles de ce umbla ele cate 4-5 , in gasca, sa scoata impreuna un IQ cu 2 cifre! :) ....

Sunt prostofil....

Iubesc oamenii prosti!! Da, ati citit bine, iubesc prostii din toata inima si pe deasupra ii si invidiez. A fi prost este telul meu in viata! Vreau sa fiu fericit si asta mi se pare cel mai scurt drum...
Prostia este o chestie atat de complexa, creata cu atata finete.....
PROSTIA E GENIALA!!!!

Dorinte

In viata de cele mai multe ori iti doresti ceea ce nu poti avea... este un cerc vicios, ciudat si atat de chinuitor! Mai ales in dragoste ! Dragostea este cel mai pervers, mai sadic si mai masochist sentiment inventat vreodata...pentru un strop de fericire suferi zile, luni, ani... Te chinui sa ii atragi atentia in timp ce altcineva se chinuie sa iti atraga atentia... De ce nu am fost facuti in pereche, doi cate doi ( sau trei cate trei pentru cei cu dorinte mai ...aglomerate), sa avem ochi doar pentru perechea noastra, sa fim programati sa fim monogami? Am scapa de atata stres, de atata gelozie, ura, nebunie, crime pasionale, de stirile de la ora 5 de la PROTV, de razboaie, de cheltuielile aditionale cu prezervative sau cu cadourile amantei :).
Dar cine ne-a creat nu a dorit asta...A dorit spectacol, nebunie, barfe, scandaluri, circ! Oare nu cumva ne-a creat Dan Diaconescu iar viata este un continuu OTV? :))

Emotii....fara cuvinte

Singur..

Sunt singur...o singuratate psihica apasatoare, cu toate ca sunt oameni in jurul meu ! Doar oameni, nu prieteni ! Cred ca de fapt ei sunt complici ai singuratatii...la fel cum si internetul este; te lasi prada iluziilor de pe monitor, zambesti prin emoticoane si uiti sa zambesti real, plangi cu ala micu si galben si uiti gustul sarat al unei lacrimi nebune!
Eu sunt singur...dar oare nu suntem toti singuri?

Inceputuri....

Buna ziua!
Azi este un mare inceput pentru mine.... Nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang, deoarece toti stim ca inceputurile nu sunt decat niste preludii pentru sfarsituri...si sfarsiturile dor! Dar sa nu incepem rau povestea asta; si nici nu vreau sa credeti ca sunt un pesimist venit sa-si taie venele in directa legatura voi!
Sper sa petrecem timp frumos ( si mai ales util) impreuna . O sa incerc sa fiu coerent, logic si cat mai "corect gramatical" .
Deci, va deschid usa sufletului meu si va las sa intrati ; preferabil fara bocancii murdari! Am un suflet mult prea finut pentru a suporta murdariile!
PS: Tristetea nu este binevenita aici! Si daca totusi vii cu ea aici crede-ma ca nu o vom lasa sa plece !